Evenimente recente

Poetul în viziunea IA

Renata Verejanu în viziunea IA

Limba Noastră Română

 Poezii de Renata Verejanu

Să ne unim până răul nu s-a trezit

 

 

Ușa de la intrare e moartă,

Ușa de la ieșire a înviat –

Cu talpa sa, pe propria-mi soartă

Oligarhul politic a urcat.

Și nu pleacă. Nu vă promit

Că ne observă în degradarea-i totală -

În minutul rămas pentru iubit

Naftalina îi cere socoteală…

La naiba! Serile fac gargară cu spirt

Și scuipă totul ce am agonisit de o zi –

Și duhul tupilat și oropsit

La luptă nu se poate trezi.

Ci eu valsez nu-n paharul unui bețiv

Și valuri ridic peste amiază –

Stofa unui substantiv

Propria țară din sărăcie-o salvează.

 

Unica rezervă – e ușa de la ieșire.

(Deși pragu-i destul de înalt, și păzit ) -

Pre limbă română plec în nemurire

Până dușmanii toți nu s-au trezit…

 

 

 

Zorii din pieptu-mi

 

Limbii române

Nu mi-e destinul împodobit cu smalț strălucitor,

Nu mi-e închisă inima în coaja cea de nucă:

În pieptu-mi stau zorii la sfat, picior peste picior,

Şi Soarele în viață mi-e unica poruncă:

(Muncește-n mine duhul, lacrimi trei, de dor)…

Pe albul varului – petala sângelui, roză

Sau vocala limbii române însângertă-ntratât

Că geamul uită de drum, şi se-alege cu scleroză,

Şi vorbele toate mi se opresc în gât…

 

Eu, născută într-o metaforă modernă,

Zilnic îmi sărut cuvintele în frunte:

Să nu se lase impuse, ascunse întro cisternă,

Ci să rămănă, o, Grai Matern, cu sens umplute.

Și alt neam să bea licoarea limbii române,

cu câte o picătură,

Deşi izvorul vieții poate fi și el prădat...

 

Când lumea tristă disiminează ură -

În pieptul meu stau zori de zi la sfat.

 

Daniel Verejanu și Tudor Palladi

 Tudor Palladi

Când zic „Limba Română!…”

Când zic „Limba Română!…”, mă văd răsărind (în locul lor) din pământul ei ca iarba din glie, ca pasărea din cuib, precum cântecul din gură, ca soarele din cer, ca istoria din memorie, precum cuvântul din inimă, ca izvorul din pieptul humei, ca chemarea din verdele frunzei, ca pruncul din lacrima mumei. Când zic „Limba Română!…”, înseamnă că am avut-o, că o am și veșnic o să-mi rămână steaua mea de veghe, și drumurile mele ce de acolo, de la ea vin, de la dânsa pornesc și tot într-acolo, la ea, duc, se întorc ca pasărea măiastră la vatră și la cuib, la pui și la cântec, la nemurire. Când zic „Limba Română!..”, uit de noaptea și de zmeii ei, de vrăjmașii ei dintotdeauna, mă luminez ca mărul autumnal de pe ram, mă-nrourez ca iarba din câmpie vara, mă-nseninez a cântec ca pasărea în zori de ziuă și mă chem pe nume pe mine cel din mine, din eu, să mă văd în oglinda cuvintelor Patriei mele crescută dintr-un bulgăr de aur revărsat de pronia cerească în valul suferințelor și devenirilor noastre.

Când zic „Limba Română!…”, am speranța divină a veciei în mână. Țin străbunii de mână, când zic „Limba Romană!…”. De-ași uita să zic „Limba Română!…”, sângele mi s-ar usca în vână, soare n-ași avea nicio fărâmă preț de-un veac în orice zi din săptămână și-ași rămâne fără Patria străbună… cu singurătatea împreună.

Întâmplarea mi-a dat Limba mea Română să se-ntâmple-n Miorița de la stână. Iar de am o clipă-n cer pe săptămână e că steaua mea nu m-a lăsat din mână. Să ne ținem de izvorul ei cel sfânt, de iubirea ei din cer, de la pământ. Cine zice-n sinea lui „Limba Română!…”, e clădit din armonia cea divină și va crește-n fiecare dimineață ca un cântec ce te-ntoarce iar la viață. Cine zice-n sinea lui „Limba Română!..”, o ajută să devină și-nflorește cu iubirea ce pe toți și pentru dânsa-n veci ne crește.

Când zic în sinea mea „Limba Română!…”, mă transform într-un arbore genealogic și coroana lui se pierde în cer, învăluită de trilul privighetorilor.

Când zic în sinea mea „Limba Română!…”, mă transform într-o câmpie de iarbă verde și deasă în rouă din care soarele își alege pentru colierul său veșnic diamantele ce l-au renăscut din negura nopții spre a ne bucura cu o nouă zi de muncă și de zidire în lumină, în nemurirea limbii – poemului nostru cel mai frumos, cel mai demn și cel mai solemn, cel mai responsabil și veșnic interminabil. Pentru că este din stea, din lumina divină. Pentru că el este soarta noastră a tuturora dintotdeauna și pentru totdeauna. Or, Limba Română este însăși ființa noastră, sufletul nostru, trecutul, prezentul și viitorul nostru, neamul nostru, opera și condiția noastră milenară supremă, libertatea, edenul și visul nostru, eternul, leagănul și timpul nemuririi noastre, rugăciunea și mântuirea noastră milenară civilizatoare. Dumnezeu ne-a dat-o s-o avem și ea ne are întru a o avea și a fi prin ea ca lumina prin stea în viață și în moarte stăpână pe soarte.

Când zic „Limba Română!…”, uit de moarte, de urât, de invidie, de trădare, de minciună. Pentru că Limba Română este Limba Omului, Limba lui Dumnezeu. Când zic „Limba Română !…”, mi-i dor de măicuța devenită pământ, mi-i dor de bunica ce hrănește din adâncuri pământești speranța viitorului din mine ca rădăcina nucului aerul verii.

Când zic „Limba Română…”, o revăd în memorie pe prima mea profesoară de Limba Română, pe toți profesorii mei de Limba Română, care au contribuit, m-au ajutat să văd și să simt, să cuget și să scriu în Limba Română…

Când zic „Limba Română …”, îmi apare în fața ochilor biserica și fețele bisericești ce mi-au fost întotdeauna aproape sufletește, văd aievea răstignirile ce înfrumusețau locul cu aerul lor divin, întărind pentru totdeauna în sufletul meu sentimentul apartenenței universului creștin.

Când zic „Limba Română!…”, mă văd și mă simt, mă făuresc eu însumi pe mine din silabele dorului și ale cântecului nostru. Or, condiția noastră divină este Limba Română – partea și Patria noastră de dor, de viață și de moarte, de durere și de bucurie, de zbor și de cădere, piatra noastră de hotar și de nemărginire, fire din fire și întru fire, lumină din lumină și întru lumină și unica noastră cunună fără de spini pe care o poartă frații români, – semnul nostru de identitate, condiția noastră de libertate și de spiritualitate umană, daco-romană, latină și divină – Limba Română.

Când zic „Limba Română!…”, mă gândesc fără să vreau la soare și la lună, la stele și la om, la străbuni, la demnitatea, la cinstea, la fața acesteia, la memorie și la istorie, la Patrie, la durerea și la suferința, la libertatea, la speranța și la credința umană, la Dumnezeu. Or, Limba Română este memoria, istoria, Patria, durerea, suferința, libertatea, demnitatea și cinstea noastră, fața noastră cea adevărată. Deși ea este cred că Dumnezeul Dumnezeului nostru, iertată să ne fie preamărirea venită din tumultul sentimentului sufletesc și a însuși caracterului omenesc, adică românesc de a fi…

Când zic „Limba Română!…”, citesc cel mai frumos, cel mai senin, cel mai divin poem al ființării noastre scris cu sânge de Marele Poet Anonim, de Făuritorul Mioriței, de Costin și de Ureche, de Varlaam și de Dosoftei, de Cantemir și de Conachi, de C. Negruzzi și de M. Kogălniceanu, de V. Alecsandri și de M. Eminescu, de I. Creangă și de I. L. Caragiale, de I. Slavici și de T. Maiorescu, de Al. Macedonski, de G. Coșbuc și de M. Sadoveanu, de A. Mateevici, de T. Arghezi și de L. Blaga, de V. Voiculescu și de N. Stănescu, de I. Alexandru și de M. Sorescu, de C. Stere și de I. Druță, de P. Zadnipru, de V. Teleucă și de L. Damian, de Gr. Vieru și de I. Vatamanu, de A. Codru, de I. Bolduma și de A. Cibotaru, de P. Cărare și de S. Vangheli și de multe alte generații ce au dat și vor da la nesfârșit nume strălucite de poeți și scriitori, savanți filologi, de cântăreți, creatori și ctitori ai Limbii Române. De aceea ziua cea mai mare din viața mea firește este ziua de 31 august – Ziua Limbii Române!… Deoarece Limba Română este nu numai veșmântul ființei noastre, ci însuși modul nostru de a fi, – o coloană infinită de frumuseți eterne. Ea este soarele simțirii și gândirii noastre, al spiritualității noastre perene, unica și deplina noastră stăpână în întinderea pre nume spațiul românesc.

Premiul Național pentru un poet talentat

POETA RENATA VEREJANU E MAMA MEA

Premiul Național cu genericul „o viață activă la orice vârstă”

înmânat de dl Alexei Buzu, ministrul  MMPS,

în prezent Secretarul General al Guvernului Republicii Moldova

 

Ziua Funcționarului public

 Daniel Verejanu 

Cartea...

 

2025 - ANUL „LUCIAN BLAGA” la Ziarul „Copiii Europei”

Urmariți și următoarele numere ale ziarului...

Lucian Blaga - 130 ani de la naștere

 Un blog nou

pentru admiratorii operei lui LUCIAN BLAGA

9 mai 2025 - Lucian Blaga 130 ani de la naștere

Chișinău, Biblioteca „Transilvania”, 

Uniunea Internațională a Oamenilor de Creație

PRIMUL ZIAR TRANSFRONTALIER

 Ziarul COPIII EUROPEI, 

PRIMUL ZIAR TRANSFRONTALIER

AL COPIILOR TALENTAȚI,

SE EDITEAZĂ din 1997, 

e un proiect al OMCT.

Tudor PALLADI

 TUDOR PALLADI LA 75 ANI – 

PORTRET ENCICLOPEDIC 

Dan VEREJANU 

Poet, traducător, eseist, critic și istoric literar, editor, Tudor Palladi, pe parcursul anilor de maturitate profesionistă, trece la o poezie metafizică umanistă, concentrat asupra puterii transformatoare a imaginației, preocupările sale imaginare fiind dintotdeauna luminoase şi reflexive. Iubirea eternă e evadarea metafizică a poetului Tudor Palladi. Prin poezie autorul își recuperează destinul. Registrul meditației sale are mari profunzimi sufletești, deține puterea de a conecta misterul sufletesc cu misterul cosmosului, a universului infinit, cu Puterea Divină. 

”. Abstract. 

Poet, translator, essayist, historian and literary critic, editor, Tudor Palladi during the period of his professional maturity has passed from a poetry humanitarian and metaphysical, focused on the transformative power of imagination, to his imaginary preoccupations, always enlightened and reflexive. The metaphysical escape of the poet is eternal love; through poetry the author regains his destiny. The meditation registry has great spiritual depths and has the power to connect the spiritual mystery with the Cosmos, the infinite universe, the divine power. Keywords: imagination, metaphysical poetry, metaphor, meditation, mystery, editor, dedications. 

Poet, traducător, eseist, critic și istoric literar, editor Tudor Palladi s-a născut la 6 iunie 1946, în familia Eufrosiniei Lupu și Ion Paladi din Bălănești, Nisporeni. După absolvirea celor 11 ani la școala medie în localitatea de baștină, în 1964 devine student la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova. În 1969 susține examenele de stat și obține diploma de specialist-filolog. După cum erau timpurile de pe atunci – face, în mod obligatoriu, și doi ani de armată. Începând cu 1972  practică o imensă muncă de redactor literar, dedicându-se viața toată.  A activat la editurile chișinăuiene, precum ar fi: Cartea Moldovenească (actualmente Cartea Moldovei), Literatura Artistică, Hyperion, Litera, Lumina, Pontos etc. 

Împreună cu criticul și istoricul literar Ion Ciocanu, a coordonat în  1996 elaborarea și completarea Colecției Biblioteca școlarului la Editura Litera. Debutul literar prin poezie îl face în 1974 în paginile ziarului Tinerimea Moldovei. Peste un an, cu articolul „Poetul pasiunii etice” (despre poezia lui 199Gheorghe Vodă) debutează în calitate de critic literar în Revista „Nistru”; cu volumul de poezii Plăpând ca un colte (1990) face debutul editorial. 

E autorul cărților Mugurașii mugurei, 1991, Odiseea lacrimii, 1994, Un secol de literatură română (4 volume), Editura Lumina 2005, Momentul monumentelor perene (studii critice), 2005. Apogeul carierei literare îl constituie ultimul deceniu sec. XXI - (2011-2021), când poetul și criticul literar va lansa unul după altul zeci de volume de critică și istorie literară, de poezii pentru adulți și copii: 101 poeme, 2011,  Nemărginirea clipei, 2011, Semință și altar, 2012, Talismanul ursitei, 2012, Creatorul de risipă, 2013,  Arheu, 2013, Unul în trei, 2014, Apoteoză, 2014, Cenușa din suspine, 2014, Rămurașii-rămurei, 2014, Pomurașii-Pomurei, 2014, Edena cea eternă, 2015, Unul în patru: poeme (Pălăduiri), 2017, Aisbergul inimii, 2018 ș.a. Cărți de critică și istorie literară: Reconfigurarea unui fenomen literar artistic insolit, 2017, Metafora între cuvânt și dramă, (trilogie), 2012, 2017, 2020. 

Pe parcursul acestor ani de maturitate profesionistă, poetul scrie poezie metafizică umanistă, concentrat asupra puterii transformatoare a imaginației, preocupările sale fiind dintotdeauna luminoase şi reflexive. Iubirea eternă e evadarea metafizică a poetului Tudor Palladi; prin poezie autorul își recuperează destinul. Registrul meditației sale are mari profunzimi sufletești, care deține puterea de-a conecta misterul sufletesc cu misterul cosmosului, a universului infinit, cu Puterea Divină. 

Admiratorul de singurătate, Tudor Palladi, adolescentul, se refugia în vârful dealului pe care este așezat satul de baștină, visându-și destinul. Apoi, poetul Tudor Palladi, se refugia în meditațiile sale, în cele mai tainice dialoguri imaginare cu cosmosul, cu Puterea Divină, cu viitorul. Pe cât de „uitat”, ca poet, pe atât de necesar în calitate de critic literar, uneori chiar rugat să umple pagina în cuvinte cu pondere despre un condeier care trebuia să obțină calitatea de membru al USM sau pentru aniversarea altui poet deja consacrat, scriitorul Tudor Palladi e unul dintre foarte puținii care a lecturat opera tuturor colegilor săi. A studiat ca nimeni altul operele scriitorilor contemporani, le-a citit și analizat creația, l-a prețuit pe fiecare după ce avea mai bun.  

Semnează numeroase eseuri și cronici literare în presa din Republica Moldova, dar și din România despre creația scriitorilor: Andrei Lupan, Emilian Bucov, Vitalie Tulnic, Anatol Gugel, Vasile Levițchi, Agnesa Roșca, Igor Crețu, Gheorghe Vodă, Mircea Lutic, Arhip Cibotaru, Ion Gheorghiță,  Paul Mihnea, Lidia Istrati, Mihail I. Cibotaru, Nicolae Esinencu, Nicolae Mătcaș, Ion Diordiev, Serafim Belicov, Boris Schițco, Lidia Ungureanu, Iulian Cârchelan, Vasile Căpățână, Ion Proca, Marcela Benea, Ion T. Zegrea, Ion Anton, Nina Slutu, Nina Josu, Ion Cațaveică, Anatol Rău ș.a. A fost impresionat de opera și destinul tragic al tinerei poete Steliana Grama, cărei i-a dedicat mai multe volume de poezii. Tudor Palladi are un bogat palmares în calitate de antologator, bibliograf, scriind prefață sau postfață la numeroase volume, studii în monografii și enciclopedii: Darul ceresc al bunătății sau Druță după Druță în „Fenomenul artistic Ion Druță”, 2008; „Ostatecul” „Salcâmului din prag” și-al „Părții noastre de zbor”, în „Metafora între cuvânt și dramă”, vol. III, (Liviu Damian la 60 de ani); 200Scrieri alese de Lidia Istrati, 2014; Grigore Vieru „cum și în veac” (80 de ani de la nașterea poetului); Maestru și Salahor (Ion Ciocanu: Unul în trei), Ion Ciocanu la 80 ani; Principialitatea estetică a bunului-simţ (criticul literar Andrei Ţurcanu la 50 de ani); „Ofranda celestă a poeziei sau magia revelației” (prefață la Opere Alese de Renata Verejanu, în 12 vol., 2015); „Imanența refugiului metafizic sau coroana destinului orfic” (Leonida Lari la 50 ani), 1999;  An. Codru „Opere alese”; Vlad Zbârciog, Opere alese; „Între aspirație și inspirație” (Eufemia Țopa: Un contur de poet decaetic) 2011; Galina Furdui. Spațiu interactiv pentru nucleu (dialoguri, interviuri), Chișinău, 2013; „Cântecul cu o mie de cuvinte” prefață - Irina Stavschi (la 100 ani), 2019; Parodia poeziei şi poezia parodiei sau Ironia între persiflare şi diversificare: (portret de creaţie al poetului Titus Ştirbu); Spectacolul sau misterul nesfârșit al eulogiei (despre creația lui  Anatol Ciocanu). Munca criticului și istoricului literar Tudor Palladi se încununează cu mai multe volume de sinteză, printre care și cele trei volume cu același nume dar conținut diferit, Metafora între cuvânt și dramă, Chișinău, Editura Lumina.  Primul volum (2012), cuprinde peste 20 de nume de scriitori, de la Alexie Mateevici până la Andrei Ciurunga, George Meniuc, Nicolae Costenco, Magda Isanos, Petru Zadnipru, Ion Druță, Aureliu Busuioc. În volumul doi (editat în 2017) sunt reuniți șaizeciștii: Victor Teleucă, Liviu Damian, Grigore Vieru, Ion Vatamanu, Dumitru Matcovschi, Emil Loteanu, Pavel Boțu, Petru Cărare, Anatol Ciocanu. Cel de-al  treilea volum al trilogiei Metafora între cuvânt și dramă (2020) e dedicat celor peste cincizeci de nume a șaptezeciștilor: de la poetul bucovinean Vasile Tărâțeanu la Efim Tarlapan, Vasile Romanciuc, Renata Verejanu, Ion Hadârcă, Arcadie Suceveanu, Iulian Filip, Galina Furdui, Marcela Mardare, Constantin Dragomir, Leonida Lari, Alexe Rău, Leonard Tuchilatu.

 Parcurgându-și drumul său în căutarea unui rost, poetul T. Palladi, șaptezecist prin chipul poetic al liricii sale, a continuat traiectoria poeților metaforici, cursiv și senin în stilul majorității poemelor de rezistență prin timp. Bucurându-se că e lăsat în pace de lauda locală, Tudor Palladi – „o instituție aparte”, cum l-a numit Ion Druță, și-a scris opera poetică provocat cumva de lirica câtorva poete de la Chișinău, pe care le-a apreciat, adunând toate poeziile dedicate femeii în trei volume de poezie cu dedicație specială: Stelianei Grama. Volumele de poeme Cenușa din suspine (2014), Edena cea eternă (2015), Unul în patru: (Pălăduiri) 2017, rămase neobservate de critica literară la prima lor apariție editorială, unite în volumul antologic Aisbergul iubirii atrag îndată atenția exegeților. Criticul literar Ion Ciocanu scrie prefață, Elena Țau, Victoria Fonari, Mariana Jioară îmbogățesc postfața volumului cu studii importante. Unic prin volumul Aisbergul inimii, T. Palladi își începe discursul liric cu dedicații mai multor oameni de cultură, personalități din diferite domenii pe care i-a cunoscut, plecați în nemurire, și continuă cu peste 600 pagini de poezie dedicate regretatei Steliana Grama. Acest fenomen a fost observat și apreciat de criticul literar Ion Ciocanu, în „Metafizica iubirii: Steliana Grama ca sursă de inspirație lirică”: „Tudor Palladi ne-a dat aceste… cărți profund simțite, bine gândite arhitectural, original realizate, spre bucuria oricărui prețuitor sincer și dezinteresat al poeziei autorului, principial deosebite de tot restul poeziei basarabene actuale,” lăsând să se înțeleagă că dincolo  „de metafizica iubirii cititorul are a descifra un noian de imagini și gânduri, sentimente” și că volumul necesită o citire și analiză profundă. „Noutatea volumului cinstește specia acrostihului îmbinată cu cea a rondelului (pe care autorul le mai numește segeuri și steligrame)”, afirmă exegetul, referindu-se la volumul „Aisbergul inimii” (Ciocanu, 2018, p. 11). În eseul „Poezia rugii stelare sau „aisbergul” criptoerotic al „inimii”, dr. Victoria Fonari constată că în „Cenușa din suspine” motoul din textele Stelianei Grama sunt așchiile dialogului poetic. Deși într-un dialog e obligatorie prezența unui eu și tu concomitent, în spațiul artistic atestăm o comunicare dintre versuri. Motoul din versul poetei apare ca o acordare de strună a instrumentului muzical ales în „pălăduiri” (Fonari, 2018, p. 854). Revenind la „pălăduiri”, V. Fonari specifică „în cazul textului artistic este protecția de anxietate, dezvăluirea durerii și a iubirii, a fortificării cuvântului întru creație, perceput drept o conexiune dintre lumea reală și cea a ideilor, cuvântul cu esența armonie întru prosperarea spiritualului” (Fonari, 2018, p. 857). Aceste steligrame (de la Steliana Grama) ca și pălăduirile (de la Palladi), cuvinte create de poet, sunt metafore astrale, telegrame spre cosmos, spre poeții plecați în nemurire. Fiind ademenit de „Miracolul miracolelor toate”, ocrotit și îndrumat de „Poetul cel mai mare – Dumnezeu”, autorul „Veghează-n lacrimi Pomii ce-nfloresc”, deoarece „Metafora ca floarea e-un produs /Al Firii pentru care-un Cer lucrează”, afirmă Tudor Palladi în volumul de poeme Arheu. 

Vorbind de arheii poetului în studiul „Arheii și emblematica lor în poezia lui Tudor Palladi”, cercetătoarea Elena Țau a observat că „rădăcinile cuvintelor sunt cerești”. Poetul „evocă un cuplu arhetipal de îndrăgostiți, în care recunoaștem, grație referințelor, persoane concrete (mai exact, pe sine însuși și pe regretata poetă Steliana Grama”) (Țau, 2018, p. 847). Cercetătoarea constată că „Edificați în principal pe temelii arhetipale, arheii lui mai realizați… se desemnează frecvent cu ajutorul simbolului și metaforei drept embleme polivalente ale unor esențe, principii și valori netrecătoare” (Țau, 2018, p. 849). Volumele „Cenușa din suspine”, „Edena cea eternă”, „Unul în patru”, adunate în antologia Aisbergul iubirii, pot fi apreciate ca un îndemn să întreținem nemurirea Stelianei Grama. Această valorificare a gândirii regretatei poete îi face cinste și onoare poetului Tudor Palladi. Despre opera și activitatea lui Tudor Palladi au scris oameni de cultură din republică și din România: acad. Mihai Cimpoi (Noblețea modestiei), dr. hab. Ion Ciocanu, (mai multe studii, referințe), dr. hab. Mihail Dolgan (Iubire de metaforă), Florin Popescu (Basarabia, locul unde patriotismul se trăiește mai intens), Mariana Jioară (Un dor înstelat de iubire), Elena Manea-Cernei (O columnă de vise şi stele sau ancorarea în lumina cuvântului), dr. Elena Țau, Elena Țarălungă, dr. Victoria Fonari, Vlad Zbârciog, Gheorghe Vodă, Victor Teleucă. 202În calitate de traducător a oferit tălmăciri în limba română din creația poeților ruși, găgăuzi din Moldova, precum și din literatura universală. Tudor Palladi a dăruit cititorilor peste 20 de cărți de poezii pline de „cuvinte-flori” și „flori-cuvinte”, de istorie literară, de traduceri. 

Activitatea poetului a fost apreciată pe parcursul anilor cu diferite premii: Premiul „Centenarul Marii Uniri” (2018), Premiul „Opera Omnia” (2019), Premiul „Vasile Coroban” (2020), Premiul „Mihai Cimpoi” (2021) – toate oferite de Uniunea Internațională a Oamenilor de Creație la Gala Premiilor. 

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1991) și membru al Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație (din 2018). Acum, la împlinirea celor 75 de ani, încununați de o valoroasă contribuție literară și o activitate bogată consacrată valorificării creației generațiilor de intelectuali basarabeni, – colegii, prietenii și tinerii condeieri îi urează Omului de litere Tudor Palladi din toată inima „La mulți ani!”.

 SCRIERI: Plăpând ca un colte, Chișinău,1990, Mugurașii mugurei, Chișinău,1991, Odiseea lacrimii, Chișinău, 1994, 101 poeme, București, 2011, Nemărginirea clipei, Chișinău, 2011, Semință și altar, Chișinău, 2012, Talismanul ursitei, Chișinău, 2012, Creatorul de risipă, Iași, 2013,  Arheu, Iași, 2013, Unul în trei, Chișinău, 2014, Apoteoză, Iași, 2014, Cenușa din suspine, Chișinău, 2014, Rămurașii-rămurei, Chișinău, 2014, Pomurașii-Pomurei, Chișinău, 2014, Edena cea eternă, Chișinău, 2015, Unul în patru: poeme (Pălăduiri), Chișinău, 2017, Aisbergul inimii, Iași, 2018 ș.a. Cărți de critică și istorie literară: Un secol de literatură română, ed.Lumina (4 volume), Chișinău, 2005, Momentul monumentelor perene (studii critice în 4 volume), Chișinău, 2005, „Împlinirea în Suferință” sau Epifaniarea ideii și sentimentului de OM, București, 2016, Reconfigurarea unui fenomen literar artistic insolit, Chișinău, 2017, Aisbergul inimii. /poeme, pălăduiri/ ed. TipoMoldova, Iași, 2018,  Metafora între cuvânt și dramă, v.1, Chișinău, 2012, Metafora între cuvânt și dramă, v.2, Chișinău, 2017, Metafora între cuvânt și dramă, v.3.  Chișinău, 2020. 

Dan VEREJANU 

VICTOR PROHIN

 

VICTOR PROHIN LA 80 DE ANI

 

Victor Prohin at 80 years old

Abstract. Victor Prohin, the well-known publicist and writer, in his stance of journalist who knows how to handle the word perfectly – has been working at newspapers and magazines all his life, since he graduated college at Moldova State University and even now. Modest and honest like a tree, he carried the „burden of his true goodwill” from which he poured his tender humor in his proses for adults and children. Cherished by the reader for „ripe leaves”, for checked humor and for his well achieved joke, the writer of „benevolent humor” was blessed at the beginning of his journey by Grigore Vieru and Spiridon Vangheli.

Rezumat. Victor Prohin, cunoscutul prozator și publicist, în calitatea sa de jurnalist care știe să mânuiască la perfecție cuvântul – muncește la ziare și reviste de o viață, imediat după absolvirea facultății la USM și până în prezent. Modest și sincer ca un pom, și-a dus „povara bunătății adevărate” din care își turna umorul duios în prozele sale pentru adulți și copii. Prețuit de cititor pentru „frunzele coapte”, pentru umorul echilibrat și poanta reușită, prozatorul „umorului binevoitor” a fost blagoslovit la început de cale de Grigore Vieru și Spiridon Vangheli.

Victor Prohin este un prozator, publicist, jurnalist. Născut la 2.10.1942, în satul Vindrei, raionul Torbeevo, Republica Autonomă Mordovia (URSS). E al patrulea copil în familia lui Dumitru Prohin, funcționar, și a Mariei, lucrătoare în gospodăria colectivă a satului. În 1945 familia s-a stabilit în RSS Moldovenească. Primele două clase le termină la școala de 7 ani din satul Mereșeuca, raionul Otaci (în prezent raionul Ocnița). Apoi familia s-a mutat în satul Lencăuți din aceeași comună, unde viitorul scriitor a absolvit șapte clase. A urmat școala medie din Verejeni, unde veneau să studieze cei mai buni elevi din localitățile din jur, satul de baștină al poetei Renata Verejanu. A avut noroc de profesori buni. Profesor de limba și literatura română i-a fost Gheorghe Negară, un verișor pe linia mamei al poetului Petru Zadnipru. El i-a dat elevului avid de lecturi primele cărți cu grafie latină. În anii de școală la Verejeni a scris primele versuri și le-a publicat în gazeta raională Tribuna.

La Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (în prezent USM) i-a avut colegi de grupă pe viitori academicieni: Mihai Cimpoi, Anatol Gavrilov, Elena Constantinovici, precum și mai mulți viitori colegi scriitori: Aurel Ciocanu, Gheorghe Ciocoi, Ion Vieru, Andrei Hropotinschi. Printre profesorii care au contribuit în perioada dezghețului hrușciovist la formarea acelei promoții îi nominalizăm pe Ion Osadcenco, Nicolae Corlăteanu, Anatol Ciobanu, Vitalie Marin, Gheorghe Dodiță. În anii de studenție Victor Prohin a publicat epigrame, versuri, proză în ziarele Tinerimea Moldovei, Cultura Moldovei, în presa pentru copii.

După absolvirea facultății, în 1965, lucrează în redacția emisiunilor pentru copii și adolescenți a Televiziunii Naționale. Timp de un an împreună cu poetul Aurel Ciocanu își satisface serviciul militar în termen în Carelia, între Finlanda și Marea Albă. Tot acolo, ca și majoritatea ostașilor cu studii superioare, urmează cursuri de ofițeri în rezervă. Revenit la vatră, este invitat să lucreze la revista de satiră și umor Chipăruș unde, în scurt timp, devine redactor- șef adjunct.

În 1968 e luat iar în armată, ca ofițer în rezervă, pentru doi ani. De data aceasta lucrează ca tehnician-locotenent într-un regiment de aviație din regiunea militară Odesa. A fost secretar responsabil, redactor-șef adjunct, redactor la secția proză a revistei Basarabia (până în septembrie 1990, Nistru), reporter, stilizator, șef de secție la cotidianul Moldova Suverană (1995-2002). Din 2002 este secretar responsabil la revista pentru elevi Alunelul.

Pe când era redactor șef adjunct la revista Nistru, devine și deputat în Sovietul Suprem al RSSM (1985-1990); inițial, membru al Comisiei permanente pentru cultură, știință, învățământ și ocrotire a sănătății, apoi vice-președinte al Comisiei permanente pentru relații interetnice. În 1989 a făcut parte din grupul de lucru, constituit din deputați și savanți-filologi, care a elaborat proiectul de Lege privind revenirea la grafia latină și cel despre circulația limbilor pe teritoriul republicii. 

Reprezentarea operei

Cunoscutul prozator și publicist Victor Prohin, în calitatea sa de jurnalist care știe să mânuiască la perfecție cuvântul – muncește la ziare și reviste de o viață, imediat după absolvirea facultății la USM și până în prezent. Modest și sincer ca un pom, și-a dus povara bunătății adevărate din care își turna umorul duios în prozele sale pentru adulți și copii. Prozatorul frunzelor coapte a fost blagoslovit de mari prozatori și prețuit apoi de cititori pentru umorul echilibrat și poanta reușită, este apreciat de critica literară ca scriitorul umorului binevoitor. La început de cale, tânărul prozator a fost susținut de Vladimir Beșleagă și Spiridon Vangheli, ambii consultanți la Uniunea Scriitorilor din Moldova. În perioada cât tânărul prozator se afla în armată, ei au organizat discutarea manuscriselor sale prezentate la secția literatură pentru copii și la cea de proză a Uniunii Scriitorilor din Moldova și le-au recomandat spre a fi editate. A debutat cu Puiul de stea, 1969, editura Lumina, Chișinău (proze scurte pentru copii). Au urmat cărțile: Supracotoi, 1970, editura Cartea Moldovenească, Chișinău (schițe); Orașul fără nume, 1974, editura Lumina, Chișinău (povestire); Noi doi și bunelul, 1984, editura Literatura artistică, Chișinău (povestiri pentru copii); Olimpia, 1976, editura Cartea Moldovenească (povestiri și nuvele); S-a copt frunza, 1978 (reeditat în 2008), editura Literatura artistică, Chișinău (roman); Dacă ar fi mânzul fotograf, 2002, editura Prut International, Chișinău (povestiri pentru copii).

A fost tradus și editat cu povestiri și nuvele la Vilnus și Riga. Unele nuvele ale lui Victor Prohin au fost incluse în culegeri colective editate în Bulgaria, Ucraina, Estonia.

În eseul său Arma satirei, criticul literar Ion Ciocanu afirma: „În S-a copt frunza, ne cucerește o calitate nu mai puțin prețioasă a scriitorului, și anume cea de observator atent al realității, dublată în mod fericit de umorul și ironia cu care sunt consemnate o seamă de amănunte și detalii văzute „pe viu”, fără ca prozatorul să fi îmbrăcat ochelari împrumutați de la alți autori, de curajul cu care el spune lucrurilor pe nume, de capacitatea cu care a creat o atmosferă captivantă” (Ciocanu, 1979, p. 7). Marele istoric literar Vasile Coroban avea să constate în prefața la una din primele cărți de nuvele, Olimpia, că prozatorul „posedă o serie de calități valoroase, printre care justețea observației e preponderentă. E un dar miraculos pe care îl râvnesc sau, mai bine zis, ar trebui să-l râvnească toți prozatorii de factură realistă. Autorul vede bine esențialul în lucruri și știe să-l fixeze în lucrările sale. Prozele lui Victor Prohin îi „trădează” lăudabila facultate de a simți și a colora lucrurile, raporturile dintre ele, dintre ele și individ. Acesta e unul din atributele imperioase meditației epice. Atitudinea ironică, în mai toate prozele lui, dezvăluie miezul problemelor, câmpul de confruntare a sentimentelor și gândurilor, faptelor și metehnelor oamenilor. Dar autorul nu se limitează doar la ironie. El meditează adânc la ce se află în încercuirea anumitor porniri ale omului nu atât ironice, cât mai degrabă străine felului său de a fi onest, sociabil, curat sufletește, uman. Îmbinarea tonalității meditative și ironice este o caracteristică a scrisului său” (Coroban, 1977, p. 8). „În Pomul lui Arsenie, meditația are pondere filosofică. E o povestire cu adevărat rezistentă, care activează lectura și îi cere cititorului participare, trăire sufletească intensă. Acuitatea obsesiei pomului, senzația evidentă a acestuia constituie în conștiința eroului un moment dialectic al condiției umane” (Palladi, 1976, p. 2), avea să constate istoricul și criticul literar Tudor Palladi.

Potrivit acad. Mihai Cimpoi, „Victor Prohin are o statură artistică cu mult mai mare decât modestia lui exemplară. El este un liric cu note epice, care se fac simţite în prozele sale scurte, dar dense şi prezentând studii de viaţă dramatice, care fac lectura agreabilă” (Cimpoi, 2002, p. 212). Victor Prohin, este unul din antologatorii cărții de satiră și umor românesc Gustul zâmbetului, apărută la editura Arc, în 2020. Precum și a volumelor Pară mălăiață (schițe, povestiri satirice și umoristice). Literatura artistică, Chișinău, 1983. Proza Moldovei Sovietice (antologie). Selecție: Nicolae Vieru, Victor Prohin. Literatura artistică, Chișinău, 1984. Creația și activitatea prozatorului Victor Prohin au fost apreciate cu distincția de stat medalia „Mihai Eminescu”, cu premii la importante Saloane Internaționale de Carte pentru Copii și Tineret, (Chişinău, 2002), cu Premiul Prozatorul „Umorului Binevoitor” al Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație ( 2022). Victor Prohin e membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România. 

Scrieri

Puiul de stea, proză pentru copii, ed. Lumina, Chișinău, 1969; Supracotoi, schițe, ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1970; Orașul fără nume, povestire, ed. Lumina, Chișinău, 1972; Olimpia, povestire, ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1976; S-a copt frunza, povestire, ed. Literatura artistică, Chișinău, 1979, 2008; Noi doi și bunelul, proză pentru copii, ed. Literatura artistică, Chișinău, 1984; Dacă ar fi mânzul fotograf, proză pentru copii, ed. Prut Internațional, Chișinău, 2002; Prochinas Viktoras. Rudens Lapu Svente (povestiri și nuvele). Vaga, Vilnius, 1983; Prohins Victors. Ja Kumelins Butu Fotografs (povestiri pentru copii). Liesma, Riga, 1989.

Referințe critice: Palladi T., Între meditație și ironie, „Tinerimea Moldovei”, 1976, 32 mai; Hropotinschi A., S-a copt frunza, „Lit. și arta”, 1979, 21 dec.; Ciocanu I., Arma satirei, „Moldova socialistă”, 1987, 13 dec.; Cimpoi M., O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, Ch., 1997; Calendar Național, Ch., 2002; Ciocoi Gh., Povara bunătății adevărate, „Lit. și arta”, 2007, nr. 40; Dumbrăveanu V., Dumbrăveanu față în față cu Prohin, „Moldova”, 2010, iul.-aug

 

Dan VEREJANU

 

Mi-e dor de-o seară de romanțe, Galina Furdui

 

Galina Furdui 

(Mi-e dor de-o seară de romanțe)

E sacrificiul o constantă a istoriei, /

Doar el oferă trepte de zidire…

Galina FURDUI

Furdui, Galina (n.21.06.1946, Vărăncău, Soroca), poetă, eseistă și traducătoare, jurnalistă la Radioul național și lector universitar. Născută în familia Mariei Topolinschi și a lui Pantelimon Furdui (întors din război rănit şi nu după mult timp a decedat, mama rămânând văduvă, zice poeta), clasele primare le face în satul de baștină (1953-1960), școala medie la Târgu Vertiujeni, raionul Fălești (1960-1965). Mezina familiei își petrecea vacanțele la Mănăstirea Japca, alături de sora mamei sale, Agripina, medic la mănăstire. Au urmat studiile la Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Chişinău (1969). Începând cu 1968 este redactor literar la Compania „TeleRadio Moldova”, apoi și lector la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Azi, Galina Furdui bucură cititorul cu cele peste 50 de titluri de carte de poezie și proză pentru copii și pentru adulți.

Peste ani, Galina Furdui își amintește despre primele ei poezii în presa locală, la acel timp fiind elevă. Apoi a avut în 1963 publicații în săptămânalul Cultura Moldovei. Debutul editorial și-l face cu placheta de versuri  Omul către om, Chișinău, 1987, cu mult mai târziu decât colegii de generație: peste treizeci de nume noi, editați în Colecția „Debut”. În timp ce unii se vedeau „clasici vii”, obținând cele mai importante premii, Galina Furdui era la prima carte, la început de cale, dar cu multă străduință își croia propria soartă, lansând noi și noi volume de poezie: Crucifix, Chișinău, 1993,  Ne caută o veste (77 de rondeluri), Chișinău, 1995, Întoarcere în Marele Volum, București, 1998; Vorbește Semnul, Chișinău, 2000, În cercuri de Apel, Chișinău, 2000; Contactul cu Lumina, Chișinău, 2001; Aud Preludiul, Timișoara, 2001; Ce faci, Inimă, Chișinău, 2001;  Monolog pentru Maica Maria, Chișinău, 2002; Spre Țărmul al șaptelea, Târgoviște, 2003, Alb zburător, Chișinău, 2004, Nihil sine Deo, Chișinău, 2005, O sută de rondeluri, Alba-Iulia, 2010, Mi-e dor de-o seară de romanțe, în două volume, editate la Alba Iulia, 2011, apoi unite într-un volum, editate la Chișinău, 2012, (cu străduința lui Tudor Colac), Chemați sunt toți, Iași; Raza astrei călătoare / СВЕТ ДАЛЬНЕЙ ЗВЕЗДЫ, versuri pentru copii, ediţie bilingvă româno-rusă, ed. Iulian, 2014; Chemați sunt toți, poezii, ed. Tipo Moldova, Iaşi, 2015; Îngăduie-mi să te cunosc, iubire, romanţe, muzică Nicolae Gribincea, ed. Cu drag, Chişinău, 2015; Răbdarea văzduhului/ La oatience de l'air, versuri, ediţie bilingvă româno-franceză, ed.Labirint, Chişinău, 2015; Calea spre zidire, piese muzicale pe versurile Galinei Furdui, ed. Pontos, Chişinău, 2015; Monolog pentru maica Maria, Poem coral-simfonic, ed. Pontos, Chişinău, 2016; Pe cărarea inimii, poezii, ed. Pontos, Chişinău, 2016; Candela iubirii, romanţe, ed. Pontos, Chişinău, 2016; Pe cărarea inimii, poezii, ed. Pontos, Chișinău, 2017; Cămașa cazuală, rondeluri, ed. Pontos, Chişinău, 2017; Inel în flăcări / Anneu en flames, versuri în limba franceză, ed. Pontos, Chişinău, 2017; Omule, viața ta... Cântece în stil popular, ed. Pontos, Chişinău, 2018; Şoapta vântului albastru, cântece pentru copii şi adolescenţi, ed. Pontos, Chişinău, 2018

Grație versului liric, Galina Furdui a sensibilizat colegi care i-au tradus poezia în limbile franceză si rusă. Astfel, au apărut în versiunea franceză: Taina care ești / Le mister que tu es, ediţie bilingvă româno-franceză, Bucureşti, 2014; Răbdarea văzduhului/ La ostience de l’air, Chișinău, 2015, Inel în flăcări/ Anneu en flames, Chișinău, 2017; în limba rusă: ПОЮЩАЯ ТЕНЬ, Ed. Молодая Гвардия, Moscova, 1991; Свеча, Chișinău, 2008; Raza astrei călătoare / Свет дальней звезды, Chișinău, 2014

Vorbind despre rondelurile Galinei Furdui, acad. Mihai Cimpoi, la o aniversare a poetei la Centru Eminescu, constată: „Poeta parcurge itinerarul mistic, înălţând liturgic rugăciuni şi invocaţii – către ea însăşi, adică sinele profund, către fiul decedat, către oameni, către Dumnezeu şi Maica Maria şi desprinde mesajele tainice semnificative în elementele reale – în lacrimă, flori, lumină, tăcere. Poeta este în monologuri psalmice, chemare şi îndemn, este cea care vede, ca şi Iosif, Steaua făgăduinţei… este sentinţa prea tristă a propriului nume, este Crucifixul din fiu, aplecat peste hău, este însuşi întruchiparea sacrei tăceri.” Altfel zic, „Poeziile sale scrise sub formă de rondeluri se vor niște iluminări ale unor momente de conștiință care înseamnă totodată EPIFANIE și LITANIE, adică și revelație a unei esențe, și mărturisire sufletească”, afirmă criticul literar.

Grație compozitorilor Gheorghe Mustea, Eugen Doga, Constantin Rusnac, Liviu Știrbu, Constantin Baranovschi sute de poezii ale Galinei Furdui au devenit romanțe, toate incluse în vol. Mi-e dor de-o seară de romanțe. „O monumentală colecție de romanțe, de care nu s-a mai făcut vreodată”... „Ceea ce apare întru totul fascinant”, apreciază acest volum compozitorul, etnomuzicologul și folcloristul Andrei Tamazlâcaru. 

„Impresia de ansamblu, susține criticul literar, dr. hab. Ion Ciocanu, - e că avem de a face cu o poetă de reale şi diverse disponibilităţi creatoare, altfel zis – cu una în stare să trăiască şi să exprime în diferite registre, unul mai favorabil decât altul adevăratei, autenticei, de aceea rezistentei comunicări artistice. Galina Furdui are simţul imaginii vii, de o frumuseţe lingvistică şi densitate ideatică remarcabilă, sugestibilă de atmosferă proprie dezlănţuirii poeziei şi recepţionării fireşti a acesteia.”

Despre creația Galinei Furdui au mai scris critici literari și oameni de cultură din Moldova și România: acad. Mihai Cimpoi, Aureliu Bucuioc, Pavel Boțu, Ion Ciocanu, Tudor Palladi, Eliza Botezatu, Gheorghe Vodă, Tamara Cristei, Renata Verejanu, Arcadie Suceveanu, Steliana Grama, Lidia Grosu, Marcela Mardare, Savatie Baştovoi, Larisa Arseni, Nicolae Buzdugan, Vlad Ciubucciu, Mircea Alexandru Cotârţă și mulți alții. O serie de reflecții critice sunt incluse în Biobibliografia scriitoarei „Galina Furdui în lumina baştinei”, Chișinău, 2016.

Un studiu vast despre creația poetei, văzută în rândul optzeciștilor, numit „DOAMNA RONDELULUI ROMÂNESC”, ne propune colega de breaslă a Galinei Furdui, jurnalista Nelly SAMBRIȘ.   Precum afirmă însăși N.Sambriș, cartea „este un microstudiu”, și este bazată și inspirată din creaţia Galinei Furdui. „Primul capitol (trei de toate) așa și se intitulează: „Virtuţile estetice ale poeziei cu formă fixă”, și conţine o scurtă istorie despre evoluţia acestui gen de poezie în literatura universală. Rondelul pereclitează cu forma lui fixă la dezvoltarea în profunzime a unui conţinut etic, moral, filosofic și disciplinează gândurile prin structură și expresie constantă. Cel de-al II-lea capitol, „Motivul sacrului în poezia românească. Sentimentul religiozităţii în rondelurile Galinei Furdui” cuprinde sinteze și modeste investigaţii literare (care au atras spre sine, mai multe surse moderene în domeniu), cu privire la creaţia Galinei Furdui. Al III-lea compartiment al acestei cărţi intitulat „Transubstanţierea artistică a motivelor biblice în rondelurile Galinei Furdui”, își propune să extragă „reminiscenţe” din ortodoxie cu elemente și simboluri biblice ce au contribuit la formarea unui mod particular și original de participare la actul creator”.  Vorbind în acest studiu despre rondelurile Galinei Furdui, și citând poemul Semnătura lui Pilat, N.Sambriș constată că „Sacrificiul este pentru autoare unul dintre modurile de valorificare a sacrului pierdut, pe care trebuie sa-l redobândim prin credinţă. Omenirea a ratat, prin semnătura lui Pilat, condiţia dată de către Creatorul Divin, de a intra în spaţiul sacral, producând în mod fatal o vină și intrând în contingentul profane”.

Din volumul III al trilogiei „Metafora între cuvânt și dramă” (Chișinău, 2020), al criticului literar Tudor Palladi, volum ce ilustrează creația șaptezeciștilor,  am selectat doar un alineat: „Poeta care a luminat pagina albă cu inima, Galina Furdui, autoare a mai multor volume distinse, demne de reținut... a introdus de facto și de jure în circuitul valoric românesc o poezie „a inimii” și a „albului”, mai bine zis, a „alb-zburătorului”, vorbind în metaforă mercuriană și astral-estivală, loial-lilială,  „alb-rotitoare”, tradițional-modernă.”

La rându-i, scriitoarea Galina Furdui a scris prefață la primele cărți a unui număr impunător de poeți începători, dar a avut și originale comunicări la conferințe științifice și aniversări a colegilor scriitori, a compozitorilor cu care a colaborat, a interpreților care i-au lansat cântecele.  

Creația și activitatea poetei Galina Furdui au fost apreciate cu distincții de stat: Medalia Meritul Civic (2008), titlul onorific Maestru în Artă (2015), cu Premii ale IPNA „Teleradio-Moldova”, cu Premiul „Opera Omnia” (2018) și Premiul „Doamna cuvintelor alese” (2020) la Gala Premiilor Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație, precum și  multe alte distincții obținute la importante Saloane Internaționale de Carte. Este de remarcat că, romanțele pe versurile poetei nu doar se bucură de o mare popularitate, dar au fost destinse cu Premii I, II și III la concursurile „Crizantema de Aur” (Târgoviște) și „Crizantema de Argint” (Chișinău).

          SCRIERI: Omul către om, Chișinău, 1987; O umbră cântând, Moscova, 1991; Crucifix, Chișinău, 1993; Ne caută o Veste, Chișinău, 1995; Plus o floare, Chișinău, 1997; Întoarcere în Marele Volum, București, 1998; Ieri plus Mâine, Chișinău, 1999; Vorbește Semnul, Chișinău, 2000; În cercuri de Apel, Chișinău, 2000; Contactul cu Lumina, Chișinău, 2001; Aud Preludiul, Timișoara, 2001; Ce faci, Inimă, Chișinău, 2001; Monolog pentru Maica Maria, Chișinău, 2002; Spre Țărmul al șaptelea, Târgoviște, 2003; Mărgelușe calde, Chișinău, 2003; Alb zburător, Chișinău, 2004; Nihil sine Deo, Chișinău, 2005; Tangențe policrome: Eseuri, portrete, creionări, Chișinău, 2009; Amprente în timp, dialoguri, Chișinău, 2010. O sută de rondeluri, Alba-Iulia, 2010, Mi-e dor de-o seară de romanțe, în două volume, editate la Alba Iulia, 2011, apoi unite într-un volum, editate la Chișinău, 2012, (cu străduința lui Tudor Colac), Chemați sunt toți, Iași; Raza astrei călătoare / СВЕТ ДАЛЬНЕЙ ЗВЕЗДЫ, versuri pentru copii, ediţie bilingvă româno-rusă, ed. Iulian, 2014; Chemați sunt toți, poezii, ed. Tipo Moldova, Iaşi, 2015; Îngăduie-mi să te cunosc, iubire, romanţe, muzică Nicolae Gribincea, ed. Cu drag,Chişinău, 2015; Răbdarea văzduhului/ La oatience de l'air, versuri, ediţie bilingvă româno-franceză, ed.Labirint, Chişinău, 2015; Calea spre zidire, piese muzicale pe versurile Galinei Furdui, ed.
Pontos, Chişinău, 2015; Monolog pentru maica Maria, Poem coral-simfonic, ed. Pontos, Chişinău, 2016; Pe cărarea inimii, poezii, ed. Pontos, Chişinău, 2016; Candela iubirii, romanţe, ed. Pontos, Chişinău, 2016; Pe cărarea inimii, poezii, ed. Pontos, Chișinău, 2017; Cămașa cazuală, rondeluri, ed. Pontos, Chişinău, 2017; Inel în flăcări / Anneu en flames, versuri în limba franceză, ed. Pontos, Chişinău, 2017; Omule, viața ta... Cântece în stil popular, ed. Pontos, Chişinău, 2018; Şoapta vântului albastru, cântece pentru copii şi adolescenţi, ed. Pontos, Chişinău, 2018

REFERINȚE CRITICE: Lupan A., pref. la vol.: Furdui G., Omul către om, Chișinău, 1987; Dolgan M., O revărsare lirică a sufletului, „Nistru”, 1987, nr.12; Ciocanu I., Însemnele evoluției, „Moldova literară”, 1990, 1 iul.; Palladi T., Dezlegarea de sine..., „Luceafărul”, 1996, 20 iul.; Cimpoi M., în vol. monografic: Lumini pentru Templu, Chișinău, 2004; Zbârciog Vl., Trecând printre cuvinte, în vol.: Zbârciog Vl., Meridiane ale verbului matern, Iași, 2009; Palladi T., Condiția socioumană a scrisului sau poliopia viziunilor creatoare nonunivalente, postfață la vol.: Furdui G., Tangențe policrome, Chișinău, 2009.

Galina Furdui e membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Uniunii Muzicienilor din Moldova, membru al Uniunii Internaționale a Oamenilor de Crea                                           

                                              ©  Daniel VEREJANU, scriitor,                                                                                                       Magistru în Relații Internaționale